Cele cinci simțuri ale corpului uman (auzul, văzul, simțul tactil, gustul și mirosul) determină modul în care ne conectăm cu mediul înconjurător și ne permit să luăm decizii în modul în care interacționăm cu acesta și cu persoanele din jurul nostru.
Simțul mirosului sau olfacția este simțul special prin care mirosurile sunt percepute. Acesta are multe funcții, inclusiv detectarea pericolelor și feromonii și joacă un rol important în simțul gustului.
Mirosurile pătrund în corpul tău prin nas. Ele provin din particule din aer capturate în timp ce respiri. Inhalarea profundă prin nas și înclinarea către sursa mirosului pot intensifica mirosul. La detectarea mirosului, neuronii olfactivi din partea superioară a nasului generează un impuls care este transmis către creier de-a lungul nervului olfactiv. Partea creierului unde impulsul ajunge la început se numește bulb olfactiv. Acesta procesează semnalul și apoi transmite informații despre miros către alte zone strâns legate de acesta, cunoscute în mod colectiv ca sistemul limbic.
Mirosul și memoria
Simțul mirosului este strâns legat de memorie, probabil mai mult decât oricare dintre celelalte simțuri ale noastre. Oamenii cu funcție olfactivă completă pot fi capabili să se gândească la mirosuri care evocă anumite amintiri. Acest lucru se poate întâmpla adesea spontan, cu un miros care acționează ca un declanșator în amintirea unui eveniment sau experiență uitată de mult.
Mirosul și emoțiile
Pe lângă faptul că este sensul cel mai strâns legat de memorie, mirosul poate, de asemenea, stârni anumite emoții. Industria parfumurilor este construită în jurul acestei conexiuni, parfumierii dezvoltând parfumuri care încearcă să transmită o gamă largă de emoții și sentimente, de la dorință la putere, vitalitate până la relaxare.
La un nivel mai personal, mirosul este extrem de important atunci când vine vorba de atracția dintre două persoane. Cercetările au arătat că mirosul corpului nostru, produs de genele care alcătuiesc sistemul nostru imunitar, ne poate ajuta să ne alegem subconștient partenerii. Sărutul este considerat de unii oameni de știință că s-a dezvoltat din miros, primul sărut fiind în esență un comportament primar în timpul căruia mirosim și gustăm partenerul nostru pentru a decide dacă sunt potrivite.
Este probabil ca o mare parte din răspunsul nostru emoțional la miros să fie guvernat de asociere, lucru care este confirmat de faptul că diferiți oameni pot avea percepții complet diferite despre același miros. Luați parfumul de exemplu; o persoană poate găsi o anumită marcă „puternică”, „aromată” și „amețitoare”, iar alta o descrie ca „copleșitoare”, „bolnăvicioasă” și „greață”. Cu toate acestea, există însă anumite mirosuri pe care toți oamenii le consideră respingătoare, în mare parte pentru că ne avertizează asupra pericolului; mirosul de fum, de exemplu, sau al mâncării putrezite.
Impactul psihologic al pierderii mirosului
Având în vedere că simțul mirosului joacă în mod clar un rol important în psihologia noastră, pe lângă faptul că este unul dintre cele cinci moduri în care ne conectăm cu lumea din jurul nostru, absența acestuia poate avea un impact profund. Persoanele care suferă de anosmie (pierderea parțială sau completă a mirosului) vorbesc adesea despre sentimentul de a fi izolat și separat de lumea din jurul lor și de a experimenta o „tocire” a emoțiilor.
Pierderea mirosului poate afecta capacitatea cuiva de a forma și menține relații personale strânse și poate duce la depresie. O problemă importantă aici este faptul că pierderea mirosului este invizibilă pentru toți, cu excepția pacientului (de unde ai ști că ai întâlnit un bolnav de anosmie dacă nu ți-au spus ei înșiși?).
Revenind la legătura puternică dintre miros și memorie, pierderea simțului mirosului poate duce la pierderea unei căi sentimentale importante către amintiri.
Cercetările au arătat că pierderea funcției olfactive poate fi un indicator de ceva mult mai grav. Pierderea mirosului are loc atât cu boala Parkinson, cât și cu Alzheimer, iar studiile au indicat că simțul mirosului în scădere poate fi un semn precoce al apariției ambelor afecțiuni, care apare cu câțiva ani înainte de apariția problemelor de abilități motorii.
(articol de referință aici)
Deficiențe și probleme legate de miros
Sunt folosiți termeni specifici pentru a descrie tulburările asociate cu mirosul:
- Anosmia – (pierderea parțială sau completă a mirosului
- Hiperosmie – un simț al mirosului anormal de puternic, o exacerbare a simțului olfactiv
- Hiposmie – scăderea capacității de miros, pierderea parțială a mirosului
- Presbiosmia – numită și „hiposmie senilă, reprezintă declinul natural al simțului mirosului la bătrânețe
- Disosmie – distorsiune în simțul mirosului
- Parosmia – distorsionarea percepției unui miros
- Fantosmia – halucinație oflactivă sau miros fantomă, distorsiune în absența unui miros
- Heterosmia – incapacitatea de a distinge mirosurile
- Sindrom de referință olfactiv – tulburare psihologică care determină pacientul să-și imagineze că are un miros puternic al corpului
- Osmofobie – aversiune sau hipersensibilitate psihologică la mirosuri
Virusurile pot infecta, de asemenea, epiteliul olfactiv, ducând la pierderea simțului olfactiv. Aproximativ 50% dintre pacienții cu SARS-CoV-2 (care cauzează COVID-19) prezintă un anumit tip de tulburare asociată cu simțul mirosului, inclusiv anosmia și parosmia. SARS-CoV-1, MERS-CoV și chiar gripa (virusul gripal) pot, de asemenea, perturba olfacția.
Faceți tot ce puteți pentru a vă ajuta corpul să rămână sănătos !
Corpul tău poate avea nevoie de ajutor pentru imunizare. Poți să îi crești imunitatea folosind produsele USANA. Vizitează magazinul sau contactează-mă pentru mai multe detalii la telefon: +40.723.289.535 – Ana Maria Preda
